skip to main |
skip to sidebar
Ce mai faceti, voi, cei care imi cititi blogul?
Eu nu v-am scris din motive bine intemeiate, am implinit 20 de ani, am trecut prin sesiune cu bine, am inceput sa ma integrez in colectivul de la facultate, am si citit in ultimul timp ...
Dar am si alte noutati ...Sunt doi "Oameni Frumosi" (dupa cum spune Dan Puric in "Despre Omul Frumos") in orasul in care am ales sa traim. Sunt doi oameni tineri, sot si sotie, pe care Dumnezeu i-a adus impreuna in acelasi punct, Marengo Interior Design, care isi fac treaba in fiecare zi din pasiune si devotament pentru sufletele oamenilor ...... pentru ca nu mai avem timpul pe care il aveam candva, pentru ca nu mai avem rabdarea pe care o aveam candva si nici vremea sa invatam modalitati de amenajare a spatiului in care ne desfasuram activitatile.Cei doi oameni despre care va vorbeam realizeaza amenjari ce devin Casele Noastre!Trebuie sa va spun ca cei doi m-au invatat ca a trai in caminul tau este o arta, o arta deseori uitata, chiar neglijata. Preocuparea pentru lucruri cotidiene ne indeparteaza de o atitudine sanatoasa si de organizarea unei locuinte comode. Ei doi, prin Marengo Interior Design, mi-au demonstrat prin proiectele pe care le-au realizat deja, ca imaginea fiecarei persoane reiese din modul in care organizam detaliile si accesoriile locuintelor noastre. Prin urmare, ei se afla in fata unei mari provocari, nu vand pur si simplu servicii si produse. Ei incearca sa inteleaga fiecare personalitate in parte, indeplinind cu adevarat cererile si dorintele: 24 din 24 de ore ei se afla in cautarea imaginatiei. Marengo Interior Design are succes datorita unui principiu: fiecare casa reprezinta un exemplu de stil al carui rezultat este suma confortului si a relaxarii unei familii sau a unui individ.
Am observat in revistele si emisiunile de specialitate ca tendinta actuala este de a opta pentru un tip de ambient care sa permita orice capriciu. Cei de la Marengo Interior Design realizeaza prin culori si texturi noi amenajari
unice ...Da! Ne spunem in fiecare clipa ca nu toti traim la fel, nu toti ne putem exprima sentimentele. Marengo Interior Design are sarcina de a decide ordinea prioritatilor, de a valorifica anumite corpuri din incaperi si astfel creeaza un dialog armonios al amenajarii, adaptat celor mai variate necesitati ...
Revenind la cartea lui Dan Puric, va spun ca cei doi soti au suflete de romani autohtoni, care au ales sa traiasca in Constanta, daruind si celorlalti din pasiunea si credinta cu care isi incep si incheie fiecare zi.
Va doresc un An Nou bun, in care sa vi se indeplineasca toate dorintele si planurile!Sarbatorile nu ar trebui niciodata sa fie triste, atat timp cat esti inconjurat de cei dragi. Sper ca in aceasta mini-vacanta ati ascultat vorbele celor iubiti, colindele si v-ati gandit la prieteni. Anul ce tocmai a venit sa fie mai bun decat cel trecut, sa va dea Dumnezeu mai multa intelepciune, rabdare si liniste.La multi ani!
Anca Parghel, artista care ne-a uimit ca este romanca a murit in dimineata aceasta la Timisoara. Pentru cei care i-au ascultat muzica si i-au observat energia si optimismul, acest eveniment este mai mult decat neplacut.
Dumnezeu sa o ierte!
Se observa zilele in care romanii au ceva de sarbatorit. Atunci cand nu ai loc de parcare, nici unde sa te asezi pe scaun, cand te calci pe picioare in ditamai mall-ul, atunci stii ca e ziua noastra, ... si nici macar nu sunt reduceri! E tarziu! Ma dor si spatele si picioarele. Dupa 5 ore de alergat intrun spatiu ingust imi e ciuda de timpul pierdut acolo. As fi vrut sa scriu ceva, sa citesc... Din mijlocul de transport in comun imi vad colegii, traverseaza pe rosu, se pozeaza, nu stiu daca sa imi doresc sa fiu ca ei sau sa imi para rau ca ei sunt ei. Dar ei sunt fericiti, nu ii vad decat eu.Cobor. Ferindu-ma de o baltoaca, nici nu observ familia care se incalzeste la un "foc de tabara". M-a trezit mirosul de cauciuc ars. Acum ce sa fac? Sa ma bucur de nefericirea mea?
Acesta este primul meu interviu din viata de jurnalist. Important este sa ai un intervievat prietenos, care intelege ca e imposibil sa nu ai emotii. Si iata ce a rezultat din minutele petrecute impreuna:Doamna Viorica Otoman, este acum dadaca cu jumatate de norma a celei mai mici nepoate pe care o are. Si va ganditi bine daca faceti legatura cu Franny, “The Nanny”, caci la fel de bine arata si intervievata noastra cu cativa ani in urma, cand era singura femeie taximetrist din Constanta.
Cum ati ajuns sa lucrati ca si taximetrist?
“Dupa ce am terminat Scoala de soferi la Calarasi, am fost repartizata ca sofer la IRTA Constanta. Acolo am lucrat din anul 1975 pana in luna ianuarie 1980. In mai 1980, in urma unei repartiti, m-am angajat la Autobaza 3 Mixta, actualul General Taxi. Cand am terminat Scoala de soferi, aveam cataegoriile B, C, E, de abia in ’80 am luat si categoria D.”Cum se desfasura o zi de munca?
“Sediul era pe strada Oborului, astfel la 5 dimineata ne prezentam acolo, primeam foaia de parcurs, pe care erau notate numarul masinii si numele soferului. Primeam, de asemenea, si talonul masinii din ziua respectiva. La poarta ni se verificau actele, curatenia masinii, kilometrajul, primeam acordul de lucru, printr-o stampila si plecam. Trebuia sa mergem in cea mai apropiata statie a firmei de care apartineam. Seara, dupa dupa ce incheiam toate cursele, alimentam masina si predam documentele la casierie.”
Care erau cele mai frecvente probleme pe care le intampinati intr-o zi de lucru?
“Eu nu prea am avut probleme. Cea mai mare teama o aveam pentru clientii care nu ne plateau cursele si noi, soferii, trebuia sa punem bani pentru a nu iesi lipsa. Asta se intampla mai ales in turele de noapte, dar eu opream in cea mai apropiata statie si apelam la colegi daca mi se parea ceva suspect. Oamenii din Constanta stiau ca sunt singura femeie taximetrist si seara nu duceam barbatii in zonele rau famate ale orasului, din motive de siguranta. Toate acestea se intamplau in perioada ’80 – ’82.”
Stim ca in aceasta meserie, majoritari sunt barbatii. Cum erati perceputa de catre colegii dumneavoastra?
“La inceput, colegii mei au crezut ca sunt angajata, pentru ca eram o cunostinta de-a sefilor sau ca sa le verific activitatea. Dupa ce au inteles ca eram un angajat ca si ei, relatiile de colegialitate au devenit normale. Erau incantati cand ne intalneam dimineata la inceput de tura si tot timpul ma ajutau daca masina avea pana sau aveam eu alte probleme.”
Care este cea mai mare realizare a dumneavoastra pe plan profesional?
"Am fost printer primele 2-3 soferite angajate la IRTA Constanta. Tot eu am fost prima soferita la ITC, taxi sau autobuze, prima si singura soferita de la Maxi – Taxi GMS, iunie 2001 pana in noiembrie 2003. Si acum ma intalnesc si ma salut cu fostii mei colegi.”
Felicitari! Dragi cititori ai blogului meu, va anunt ca astazi, 25 noiembrie 2008, s-a scris istoria la FJSC. Andrei Munteanu a fost ales sef de an. Dupa o campanie de promovare sustinuta de toti colegii din grupa, dupa mult scotch si mult tus consumat pentru afise, Andrei Munteanu a fost ales sef la Anul I. Studentii de la FJSC vor trai bine, nu?
Inceput de saptamana vioi cu obrajii inrositi de frigul de afara, cu interviuri si documente bogate ascunse in cutii sarace. "Trist!" spunea mereu o colega de liceu, ca un ticait de ceas, "Trist!" as fi strigat si eu cand am auzit la radio urmatoarea stire:"Suferinţa unui tânăr de 29 de ani din Constanţa, bolnav de ciroză, a ajuns la limită şi l-a determinat să îşi dorească moartea.
Prin urmare, acesta i-a adresat preşedintelui Traian Băsescu o scrisoare deschisă în care îi cere să îi aprobe eutanasierea.
<>" http://alegeriparlamentare2008.ro/emain/articolul/829637/Un-tanar-ii-cere-presedintelui-sa-fie-eutanasiat/Nu ne convine traficul infernal, nici statul la coada, nici gerul de afara, nici pachetul de biscuiti in locul cornului, nici factura la telefon ...Nu e superficial modul nostru de viata? Niciodata nu suntem multumiti de ce avem, dar nici nu cautam esenta. Nu ne simtim oare coplesiti de neputinta unui OM care isi doreste moartea? Unii o spun doar in gluma si nu se gandesc ca Dumnezeu i-ar putea asculta intr-o zi ...Ne satisface oare viata linistita, in care nu vedem, nu auzim, ci doar tacem?
