Si azi e luni!

Inceput de saptamana vioi cu obrajii inrositi de frigul de afara, cu interviuri si documente bogate ascunse in cutii sarace. "Trist!" spunea mereu o colega de liceu, ca un ticait de ceas, "Trist!" as fi strigat si eu cand am auzit la radio urmatoarea stire:

"Suferinţa unui tânăr de 29 de ani din Constanţa, bolnav de ciroză, a ajuns la limită şi l-a determinat să îşi dorească moartea.
Prin urmare, acesta i-a adresat preşedintelui Traian Băsescu o scrisoare deschisă în care îi cere să îi aprobe eutanasierea.
<>"


http://alegeriparlamentare2008.ro/emain/articolul/829637/Un-tanar-ii-cere-presedintelui-sa-fie-eutanasiat/

Nu ne convine traficul infernal, nici statul la coada, nici gerul de afara, nici pachetul de biscuiti in locul cornului, nici factura la telefon ...

Nu e superficial modul nostru de viata? Niciodata nu suntem multumiti de ce avem, dar nici nu cautam esenta. Nu ne simtim oare coplesiti de neputinta unui OM care isi doreste moartea? Unii o spun doar in gluma si nu se gandesc ca Dumnezeu i-ar putea asculta intr-o zi ...

Ne satisface oare viata linistita, in care nu vedem, nu auzim, ci doar tacem?