Acesta este primul meu interviu din viata de jurnalist. Important este sa ai un intervievat prietenos, care intelege ca e imposibil sa nu ai emotii. Si iata ce a rezultat din minutele petrecute impreuna:
Doamna Viorica Otoman, este acum dadaca cu jumatate de norma a celei mai mici nepoate pe care o are. Si va ganditi bine daca faceti legatura cu Franny, “The Nanny”, caci la fel de bine arata si intervievata noastra cu cativa ani in urma, cand era singura femeie taximetrist din Constanta.
Cum ati ajuns sa lucrati ca si taximetrist?
“Dupa ce am terminat Scoala de soferi la Calarasi, am fost repartizata ca sofer la IRTA Constanta. Acolo am lucrat din anul 1975 pana in luna ianuarie 1980. In mai 1980, in urma unei repartiti, m-am angajat la Autobaza 3 Mixta, actualul General Taxi. Cand am terminat Scoala de soferi, aveam cataegoriile B, C, E, de abia in ’80 am luat si categoria D.”
Cum se desfasura o zi de munca?
“Sediul era pe strada Oborului, astfel la 5 dimineata ne prezentam acolo, primeam foaia de parcurs, pe care erau notate numarul masinii si numele soferului. Primeam, de asemenea, si talonul masinii din ziua respectiva. La poarta ni se verificau actele, curatenia masinii, kilometrajul, primeam acordul de lucru, printr-o stampila si plecam. Trebuia sa mergem in cea mai apropiata statie a firmei de care apartineam. Seara, dupa dupa ce incheiam toate cursele, alimentam masina si predam documentele la casierie.”
Care erau cele mai frecvente probleme pe care le intampinati intr-o zi de lucru?
“Eu nu prea am avut probleme. Cea mai mare teama o aveam pentru clientii care nu ne plateau cursele si noi, soferii, trebuia sa punem bani pentru a nu iesi lipsa. Asta se intampla mai ales in turele de noapte, dar eu opream in cea mai apropiata statie si apelam la colegi daca mi se parea ceva suspect. Oamenii din Constanta stiau ca sunt singura femeie taximetrist si seara nu duceam barbatii in zonele rau famate ale orasului, din motive de siguranta. Toate acestea se intamplau in perioada ’80 – ’82.”
Stim ca in aceasta meserie, majoritari sunt barbatii. Cum erati perceputa de catre colegii dumneavoastra?
“La inceput, colegii mei au crezut ca sunt angajata, pentru ca eram o cunostinta de-a sefilor sau ca sa le verific activitatea. Dupa ce au inteles ca eram un angajat ca si ei, relatiile de colegialitate au devenit normale. Erau incantati cand ne intalneam dimineata la inceput de tura si tot timpul ma ajutau daca masina avea pana sau aveam eu alte probleme.”
Care este cea mai mare realizare a dumneavoastra pe plan profesional?
"Am fost printer primele 2-3 soferite angajate la IRTA Constanta. Tot eu am fost prima soferita la ITC, taxi sau autobuze, prima si singura soferita de la Maxi – Taxi GMS, iunie 2001 pana in noiembrie 2003. Si acum ma intalnesc si ma salut cu fostii mei colegi.”
Andrei Munteanu, frate! Şef de an.
Acum 15 ani
